Nu există ardelean care să nu folosească, în discuţiile sale, cuvântul (interjecţia) ”no” (pronunţat aproximativ ”noa”). Este semnul – spun lingviştii – că ar avea nevoie de o pauză pentru a gândi în ritmul lor, neevidenţiat prin replici rapide.
Originile acestei interjecţii sunt, potrivit profesorului şi scriitorului Ion Piţoiu Dragomir, vechi şi, prin prisma pronunţării ei, sunt legate de convieţuirea cu comunitatea maghiară. ”Interjecţia marchează o pauză, de care avem nevoie, în vorbire, la momentul respectiv. Este legată, poate, şi de psihologia noastră, mai aşezată, de oameni calmi, care gândesc mai pe-ndelete, nu neapărat mai încet sau mai prost”, explică profesorul, pentru adevarul.ro
Potrivit lui Piţoiu, formarea graiului ardelenesc a urmat, oarecum, acelaşi ”traseu” cu cel al formării limbii române. ”Limba română s-a format în jurul anului 600, la nord şi la sud de Dunăre, din limba latină vorbită – şi subliniez vorbită, pentru că, spre exemplu, scriem 80 (optzeci), dar pronunţăm obzeci – şi din fondul geto-dacic existent. Factorii istorici au determinat izolarea locului în care s-a format limba română, apărând, la sud de Dunăre, dialectele meglenoromân, istroromân şi aromân, iar la nord de Dunăre, dialectul dacoromân. Tot factorii istorici au dus la izolarea, în interiorul dialectului dacoromân, a graiurilor – moldovensc, maramureşean, ardelenesc, muntean…”, precizează el.
În Ardeal, graiul păstrează amprenta puternică a convieţuirii cu comunitatea maghiară, de la care au fost împrumutate cuvinte folosite în limbajul uzual, cu precădere în mediul rural. Graiul ardelenesc se particularizează de celelalte şi printr-o serie de diferenţe lingvistice.
Profesorul de română şi inspectorul de specialitate Marcel Lucaciu spune că graiul din Ardeal se mai remarcă şi prin schimbarea unor vocale (cum este în cazul şade – şede), dar şi în adăugarea unor consoane la începutul cuvântului (odihnă – hodină).
Graiul ardelenilor are şi câteva interjecţii specifice, pe lângă nelipsitul ”no”. Este vorba în special despre ”ioi” şi ”tulai”, ambele împrumutate şi ele de la vecinii maghiari.
The post „No” . Nu există ardelean care să nu folosească, în discuţiile sale, cuvântul (interjecţia) ”no”. Vezi de ce o fac: appeared first on Români Buni.