Brașovul poate fi un exemplu pentru modul cum trăiesc românii, sașii, maghiarii, rromii. Cei de la PSD, UDMR, PNL ar trebui să facă un stagiu de pregătire în Brașov.
Pe Facebook, deputatul USR Tudor Benga a scris: „Brașov, Brassó, Kronstadt. De acolo vin, acolo am crescut, cu toate trei etniile și încă altele pe lângă. Cât as fi eu de român verde din creierii Pietrii Craiului, nu-mi pot închipui nici România nici Ardealul fără unguri, sași, romi, evrei, și toate celelalte etnii care ne-au îmbogățit si ne îmbogățesc nouă istoria, existența și identitatea.
Ba mai mult, ca unul trecut de tânăr prin experiența de imigrant dar și ca unul cu studenția petrecută alternativ intre cărțile de istorie și potecile mai mult sau mai puțin umblate ale Balcanilor, iau problema conviețuirii interetnice de-a dreptul personal. Nu știu mulți oameni cu viziuni mai liberale decât mine despre drepturile minorităților și nici foarte mulți c-o-ntelegere mai nuanțata despre multiculturalismul particular al Europei Centrale și Sud-estice și toate extremele și idiosincraziile sale.
Așa c-atunci când se trezesc doi-trei isteți sa facă pe deștepții despre cum acuzele la adresa UDMR-ului ar fi semn de retorica PRM-ista, îmi cam piere cheful de glumă. Pentru ca ce-a făcut UDMR-ul săptămâna asta a fost un act de un cinism politic fără margini. Și pentru ca departe de a servi interesul sau drepturile maghiarilor în România, conducerea UDMR-ului si-a văzut doar propriul interes cu o perfidie pe care nu-i capabil s-o egaleze decât PSD-ul.
Problema e ca asezandu-se taman acum la masa negocierilor cu niște borfași care ar vinde-o și pe mumă-sa ca sa scape de pușcărie, UDMR-ul a aruncat în derizoriu natura non-negociabila a conviețuirii interetnice. Problema e ca punând în taler aspirațiile legitime ale unei minorități față în față cu niște băieți care cumpără, conform zvonisticii, capul de deputat cu 150.000 de euro, UDMR-ul a bagatelizat valoarea inestimabilă a unor drepturi fundamentale.
Problema extrem de gravă este ca într-un act de oportunism politic instinctual și fără nici un filtru de ansamblu, UDMR riscă să deschidă niște bătălii culturale greu îngropate într-un moment teribil de complicat în partea asta de lume și un context periculos de propice.
Și deși as prefera sa-i bănuiesc pe UDMR-isti doar de prostie în combinație cu lăcomie pură, mi-e teamă de existența unui calcul politic încă mult mai cinic în spate. Și deși e evident ca dincolo de prafu-n ochi aruncat cu 15 martie și pragul de 10%, negocierea s-a purtat și pe teme mult mai prozaice dar bănoase, gen dreptul de a construi în parcuri naționale, tare mi-e că niște capete complet iresponsabile de la vârful UDMR-ului au mai făcut o socoteală.
Minoritatea maghiară e de ani buni prizoniera UDMR-ului din cauza pragului de intrare în Parlament, cel de 5%. Speriați de perspectiva de a nu-l mai face, UDMR-ul si-a negociat cu abilitatea caracteristică pragul alternativ, adică cel de 20% în minim 4 județe. Problema e însă ca acest prag, desi securizeaza pe termen lung accesul UDMR în Parlament, creează totodată și premizele apariției unei alternative politice viabile pentru etnicii maghiari, anume competiție pentru UDMR. Ori UDMR la maghiari, ca și PSD-ul la români, detestă competiția.
Ce mi-e mie teamă că va încerca să facă UDMR-ul cu maghiarii este ce-a făcut de fapt și PSD-ul cu românii. Anume sa inducă, subtil, sentimentul de fortăreață sub asediu după care sa se erijeze în unicul salvator. Ce-a făcut PSD-ul cu temele Soros anul trecut și referendumul CpF anul ăsta, UDMR-ul pare sa se gândească sa facă cu câteva din temele lor. Ceea ce este de o iresponsabilitate cumplită și de aici furia mea pe acțiunile lor din ultimele doua zile.
Ca brașovean, printre cele câteva lucruri esențiale pe care le prețuiesc enorm la țara mea se numără și bagajul multietnic. Bagaj pe care, deși l-am și făcut zob noi ca societate în perioade semnificative și îndelungate din istoria noastră, cumva cumva am reușit sa-l protejam în anii de după Revoluție. A fost și mult context, dar a fost și destulă luciditate. Iată însă ca ajungem într-un punct al evoluției noastre post-decembriste în care nepermis de mulți barbugii politici au ajuns sa țină-n mână hățurile. Și sa cotrobăie nestingheriți prin sertare care e bine sa rămână încuiate.
N-ajungea ca PSD a luat la sânu-i CpF și că toate partidele cu excepția noastră, chiar si așa muncită cum o vedeti, tac complice. N-ajungea ca rușii umbla cu bricheta și canistra prin toată regiunea și că bună parte din Europa de Est se aruncă cu inconștiență în delirul unor vremi apuse. Mai trebuia sa vină și UDMR-ul să inflameze aiurea o dezbatere nenecesara negociind taman cu mafia probleme de principiu. Sper din tot sufletul s-avem suficientă minte noi ca nație sa nu mușcăm momeala, nici a PSD-ului, nici a UDMR-ului, nici a CpF-ului, nici toate celelalte care or sa mai vină”.
The post „Brașov, Brassó, Kronstadt. De acolo vin, acolo am crescut, cu toate trei etniile și încă altele pe lângă. Cât as fi eu de român verde din creierii Pietrii Craiului, nu-mi pot închipui nici România nici Ardealul fără unguri, sași, romi, evrei, și toate celelalte etnii care ne-au îmbogățit si ne îmbogățesc nouă istoria, existența și identitatea” appeared first on Români Buni.