Cei de la PSD profită de condiționalități psihice ale pensionarilor care au fost formate pe timpul lui Ceuașescu: Să li se dea de la stat (au primit locuri de muncă și apartamente), lejeritate la furt (marile întreprinderi erau furate zilnic de la muncitor la director), statul degeaba și vorba fără rost (în marile uzine lucrau doar 2-3 ore pe zi apoi jucau table, cărți, stăteau la discuții), frica de autorități, nevoia de tătuc (Ceaușescu, Iliescu, Băsescu și acum Dragnea au fost votați pentru că sunt tătuci ai țării. De aici și uimirea/nervozitatea lui Dragnea că sute de mii de tineri nu-l recunosc de tăuc al națiunii).
Pe Facebook, Mirel Axinte a scris: „Avem 30-45 de ani. Am dat tot ce se putea da fără să primim nimic. Ce ne-au lăsat părinții noștri în 1989? O ruină.
Ne comportăm ca niște musafiri. Ca niște tolerați. E țara lui Dragnea și Tăriceanu și noi am venit să cerem una-alta. Să ne bage și pe noi în seamă. Să ia în considerare și cererile noastre umile. Ca și cum n-ar fi țara noastră. Ca și cum România n-ar exista economic datorită generației 25-50 din urban, datorită celor din economia privată, ceo-i și casiere la Carrefour, middle classului, medici și funcționari, profesori și IT-iști.
Mergem pe vârfuri și cerem voie, ca și cum am fi pe domeniul lui Dragnea. Nu suntem acasă la el. Suntem acasă la noi. Nu trebuie să mergem pe vârfuri și să cerem voie și să ne bucurăm pentru orice milimetru de câștig din ceea ce oricum ni se cuvenea.
Suntem acasă. Întâmplarea face că printre noi au rămas, din neglijența noastră, personaje ca Dragnea, Tăriceanu, Ciorbea, Băsescu, Nicolicea sau Șerban Nicolae. O merităm fiindcă n-am fost atenți. Dar ei sunt tolerații sau cei scăpați de sub supraveghere. Ei sunt găinile scăpate în grădină. Și care trebuie readuse în țarc.
Noi suntem acasă la noi și suntem niște fraieri că tolerăm toți mafioții cu pretenții.
E ciudat că acel grup social care produce și creează și care ține România și e motorul României e același care protestează și cere voie și se roagă și se bucură când oameni care nu au făcut absolut nimic pentru țara asta, ca Dragnea, Grindeanu sau Șerban Nicolae, cedează pe ici, pe colo.
Ne lasă să ne jucăm puțin pe strada din fața curții cât ei se bălăcesc în piscină și pentru noi e o mare victorie.
Protestatarii au puterea economică, au puterea socială, au puterea culturală, au puterea demografică. Ei sunt salariații și patronii, ei sunt contribuabilii, ei sunt creatorii, ei sunt părinții, ei sunt întreținătorii familiilor extinse. Și ei se comportă ca niște veri care acum au venit în țară și cer voie să-și întindă salteaua și să doarmă pe jos.
Țara ne aparține economic și social. Nu și politic, fiindcă suntem împiedicați și tolomaci.
(textul l-am scris cu Avanti ragazzi di Buda, avanti ragazzi di Pest în căști, d-aia sună revoluționar.)”
The post România. „Avem 30-45 de ani. Am dat tot ce se putea da fără să primim nimic. Ce ne-au lăsat părinții noștri în 1989? O ruină. Ne comportăm ca niște musafiri. Ca niște tolerați. E țara lui Dragnea și Tăriceanu și noi am venit să cerem una-alta” appeared first on Români Buni.