În această perioadă asistăm la un război între românii cinstiți și cei care susțin hoția celor de la PSD. Dar de ce susțin acelștia hoția. Cu ce i-a „convins” PSD?
Pe Facebook, Sorin Cucerai as cris: PSD și sociologia războiului politic
PSD e mai multe lucruri în același timp. Pe de o parte, e un partid cu un anumit tact social. Prin asta înțeleg un partid întrucâtva atent la grupuri sociale pe care celelalte partide le ignoră: pensionarii, salariații cu salarii mici, salariații din sistemul public etc.
România nu e nici pe departe un stat social – toate statisticile dovedesc contrariul. Dar infima dimensiune socială a statului român a fost construită și menținută exclusiv de către PSD.
În al doilea rând, PSD e un partid care înțelege foarte bine mentalitatea preponderent premodernă a societății românești. În societățile premoderne, plasa de siguranță e asigurată de familia lărgită și de rețelele de familii în interiorul cărora are loc o redistribuție permanentă de bunuri și servicii.
PSD este perfect adaptat acestui sistem și funcționează după regulile lui, ceea ce îl face inteligibil pentru majoritatea precară căreia îi oferă plase de siguranță de tip premodern – prin baronate locale care funcționează ca pater familias al comunității locale, în interiorul căreia redistribuie bunuri și servicii după regulile economiei darurilor (gift economy).
În fine, PSD este un partid antidemocratic (sau cel puțin nedemocratic), cu puternice reflexe majoritariste și cu o suspiciune cronică față de standardele și instituțiile democrațiilor avansate.
Astea trei trăsături definitorii ale PSD explică suficient de bine clivajele politice din societate.
Grupul social majoritar se teme de partidele anti-PSD fiindcă ele nu au tactul social al PSD-ului și, în plus, amenință constant să destructureze plasele de siguranță tradiționale fără să le înlocuiască cu altceva cel puțin la fel de bun.
Grupul social minoritar dar foarte influent care e compus în principal din locuitori din urbanul mare se teme de PSD întrucât îl percepe ca pe un obstacol serios în calea modernizării și a democratizării României.
Din nefericire, temerile ambelor grupuri sunt întemeiate. Grupul social majoritar a trăit pe pielea lui incapacitatea guvernelor CDR dintre 1996 și 2000 de a construi politici sociale mai bune decât cele create deja de PSD.
Mai mult, grupul ăsta a fost victima guvernelor PDL după 2010. În consecință, grupul social majoritar crede despre partidele anti-PSD că sunt fie răuvoitoare (că îi pot lovi dur, fără nicio remușcare), fie incompetente (în a livra politici sociale), fie ambele.
Grupul social minoritar vede din 1990 încoace cum PSD încalcă fără remușcări regulile democratice – și cum același PSD sabotează constant orice încercare de reformă a instituțiilor publice și a mecanismelor democratice.
Prin urmare, între cele două grupuri s-a instalat o neîncredere uriașă. E un fel de război civil surd. Fiecare dintre cele două grupuri îi percepe pe reprezentanții politici ai celuilalt grup ca pe o amenințare directă la valorile lor fundamentale. Cei mulți se tem să nu fie aruncați într-o sărăcie și mai mare, iar cei puțini se tem că România va rămâne pe veci o țară înapoiată și mai degrabă nedemocratică.
Soluția de ieșire din acest impas care face rău tuturor stă exclusiv la îndemâna partidelor anti-PSD. Dacă ele ar începe să dezvolte programe sociale propriu-zise, astfel încât să scoată oamenii din zona premodernității, PSD ar deveni irelevant în cel mult un ciclu electoral.
Nenorocirea e însă că grupul social care sprijină partidele anti-PSD nu e pregătit din punct de vedere mental și cultural să susțină programe serioase de redistribuție și de înlocuire a privilegiilor premoderne cu drepturi garantate și manageriate eficient de către administrația publică.
Într-un sens, grupul social minoritar e la fel de premodern ca grupul majoritar – doar că premodernitatea se manifestă aici mai mult ca tentativă de păstrare și chiar de accentuare a privilegiilor pe care acest grup le deține deja.
De-asta o parte a acestui grup e dispusă să susțină modernizarea chiar cu prețul încălcării democrației – cu condiția ca reformele asumate să vizeze exclusiv întărirea privilegiilor grupului.
Până când elita urbană românească nu se va moderniza și democratiza ea însăși, nu avem nicio șansă să ieșim din acest nenorocit cerc vicios”.
The post Cum se rezolvă? Pro-PSD vs Anti-PSD. Mesaj către elita urbană românească: „Între cele două grupuri s-a instalat o neîncredere uriașă. E un fel de război civil surd” appeared first on Români Buni.